Prima mea dragoste,aaa,ce frumos ar fi fost…
Şi ştiţi ce-i dedea culoare acelei poveşti,faptul că eu îl iubeam şi el mă ignora…
A,da îmi amintesc primul lui surâs,era de genul”Ce mai vrea şi fata asta de la mine?”…Amuzant,dar asta până când şi-a dat seama că nu eram doar un copil cu un sentiment prins pe de aripile unui fluture,aceea era dragostea ce avea să ţină mulţi ani de atunci.
Ochii lui căprui,ah,ce ochi frumoşi,câtă dragoste se regăseau în acei ochi căprui…
Ştiţi,mulţi au spus că dragostea durează 3 luni,nu ştiu cum la voi,dar la mine cu siguranţă nu a fost aşa,la mine era dragoste adevărată,era acea dragoste orbitoare de copil.
Fiecare moment ,fiecare secundă petrecută alături de el erau cele care-mi aduceau pe chip cel mai frumos şi senin zîmbet.
Ce am văzut la el?
Multe,el era cel mai special,el era unic…şi câţi doreau să fie ca el,era prinţul meu,era scutul meu..şi ştiţi de ce,pentru că de fiecare dată când eram prin preajma lui mă simţeam protejată,simţeam că nimeni nu mă poate răni.
Avea el acel ceva ce mă făcea să fiu altă persoană,avea el ceva ce mă făcea să cred în mine.
Ha,şi acum ţin minte prima lecţie de chitară când mi-a spus că cânt frumos,când eu defapt cântam groaznic.
Micul meu omuleţ,sufletul meu era el…a doua parte din mine se afla în el şi poate simţea şi el un fior pentru mine dar era exrtem de orgolios să recunoască asta…
Dar cu toate astea nu am renunţat niciodată la dragostea ce i-o purtam,nu voi renunţa niciodată.
El a fost şi va rămâne dragostea mea!
dragutz.. bravo..insa eu cred ca maturitatea, ratiunea si responsabilitatiile vietii in final inving .. si uitam primele iubiri…!!!!